Stiri Arad : Chiar daca e foarte cald, iar gandul nu te duce decat la ceva racoritor si un loc umbros, serialul nostru "Aradul la pas" continua.

Chiar daca e foarte cald, iar gandul nu te duce decat la ceva racoritor si un loc umbros, serialul nostru "Aradul la pas" continua.
Sunt nenumarate strazi, mai ales in centrul vechi al Aradului istoric - care merita strabatute pas cu pas, pentru ca istoria se lasa aici descoperita cu tot ce e mai relevant si mai demn pentru acest oras frumos si vechi.
Azi, o strada veche si importanta a secolelor trecute - strada Episcopiei, fosta 7 Noiembrie.
Lunga strada e strabatuta de palate si cladiri impunatoare si solide, toate monumente istorice din secolul trecut sau si mai vechi.
Dinspre strada Horia, strada Episcopiei incepe, pe partea stanga cu un edificiu imens, palatul Neuman (ridicat de familia celebrului baron local la sfarsitul secolului al XIX-lea), firesc, declarata monument istoric.
Cladirea formeaza un semicerc pornit de la coltul Bulevardului Revolutiei (nr.78), continua pe strada Horia si se arcuieste pe strada Episcopiei.
Inauntrul palatului este locuit atat de persoane fizice, cat si de multele firme care si-au gasit aici un loc ferit si linistit.
Starea generala a imensului imobil este in plina degradare; totusi, firmele respective au inceput renovarea si... termopanizarea locului.
Curios, mai ales ca legea interzice schimbarea starii initiale a geamurilor, usilor, etc., cu orice alt material in afara celui original...
Trec de spitalul matern, edificiu revendicat, prin justitie de comunitatea evreiasca.

Urmeaza alte case vechi, inalte, cu arhitecturi frumoase, solide - casa de la numarul 3 – ridicata la inceputul secolului XX, casa de la numarul 2, imobilul de la numarul 9 construit in anul 1906.
In rest, multe cabinete medicale si avocatesti, Teatrul de marionete, ITM-ul, agentia de detectivi.
Ma uimesc in fata unui spatiu urias, aflat in plina (re)constructie, apoi cladirea noua a unei banci zugravita strident in albastru, ciudat amplasata intre doua imobile degradate, foarte vechi.
Casa de la numarul 18, monument istoric, ofera o imagine intereanta a acelor vremuri, la fel ca aceea de la numarul 14, acoperita aproape in intregime de arbori inalti, lasand la vedere doar balconul dantelat, un fel de balcon veronez in varianta aradeana.

De o parte si de alta, cateva baruri, o alta banca, ce fac, toate, nota discordanta cu restul imobilelor frumoase, vechi si impunatoare, marturii vii ale unor alte timpuri, mult mai curate si intelepte, a existentei unor oameni traitori dupa cu totul alte tipare, in care moralitatea, onoarea, cultura, ocupau un loc de frunte.
A doua casa foarte veche a Aradului
Interesant, in afara celor doua placute puse la inceputul strazii (dinspre strada Horia) si la capatul acesteia (dinspre M.Eminescu) pe care scrie "Episcopiei", toate imobilele au pastrat, prin placuta decolorata de plastic, numarul casei si denumirea veche a strazii, "7 Noiembrie".
Trec pe langa fosta Scoala Generala nr.1, azi, Scoala cu clasele I-VIII "Mihai Eminescu" si admir frumoasa cladire inalta de langa Directia Silvica, de asemenea, monument istoric, ridicata in anul 1910.
Pe partea opusa, am avut surpriza sa vad una dintre cele mai vechi case, cred, din Arad, o sora geamana a celei de la numarul 5 din Piata Veche, azi strada Heim Domokos.

Casa de aici este considerata ca fiind cel mai vechi imobil aradean, dar, se pare ca pe strada Episcopiei exista o casa aproape identica, cel putin dinspre exterior, copiind exact forma portii de la intrare, a inaltimii casei si a geamurilor.
In curte, totul pastreaza amprenta unor vremuri foarte vechi, acoperite de foarte multa verdeata, flori si spatii verzi bine ingrijite; in schimb, locuintele sunt vechi, igrasioase, iar oamenii tristi.
O locatara spune ca "adevaratul proprietar a murit, in locul lui a preluat imobilul o doamna careia ii platim chirie. Nu mai merita sa bagam niciun ban in reparatii, pentru ca la anul ne va scoate afara din casa".
La coltul care intretaie strazile I.L.Caragiale si Desseanu se afla micul parc, cam neingrijit, al Sf. Nepomuk, patronul catolicilor din Banat, statuie veche de 300 de ani cu autor necunsocut.
Strada Episcopiei se incheie, evident, cu imensul imobil al episcopei ortodoxe.
Ideea generala este aceea a unei strazi impunatoare, frumoase, plina de istorie, in care modernul, "ratacit" in arhitectura solida a strazii - demult, un centru important aradean - nu are nicio sansa de a se impune in fata acestor frumuseti dainuitoare.

Sunt cladiri ale istoriei ce supravietuieste azi, prin oamenii care sunt, dar mai ales, prin aceia care au fost si au ridicat aceste unice maretii - fara sanse de reeditare in zilele noastre.
Restaurantul, pizzeria aflate la subsol, cele cateva baruri si case vechi, innoite strident cu geamuri termopan, strica, efectiv, farmecul istoric al strazii.
O nota extrem de proasta, deci, celor de la Culte, cultura si patrimoniu - insitutie ce a pierdut demult pulsul real al cladirilor -monument istoric, valori de patrimoniu care ar fi trebuit extrem de bine protejate si intretinute, nicidecum schimonosite in zugraveli colorate si garnisite cu termopan.

Strada Episcopiei Arad

Sursa : VirtualArad

Sponzorul acestui articol : TOTALnet Media Group

Strada Episcopiei insiruie frumuseti arhitectonice cu valoare istorica